Intrebarea principala legata de urmatoarea criza financiara nu este daca, ci cand va veni, asa cum am scris aici. O alta intrebare este care va fi cauza, dar asta nu va avea niciodata un raspuns clar, iar un raspuns cinic ar fi ”de oriunde”.
Situatia din prezent este ingrijoratoare, iar ea tinde sa devina si mai serioasa in viitorul apropiat, asa cum reiese din cateva articole interesante pe care le-am citit recent: aici, aici, aici si aici.
Warren Buffett ramane unul dintre cei mai respectati investitori din toate timpurile, si pe buna dreptate (link afiliat). Este unul dintre cei mai vechi jucatori de pe bursa americana si a avut mereu rezultate peste medie. Iar acum, unul dintre indicatorii lui preferati (PIB/Capitalizarea bursiera, adica valoarea la bursa americana a tuturor companiilor listate) arata ca se apropie o corectie. A fost deja una recent, nu foarte mare, dar semnificativa: NASDAQ Composite a scazut intre 8 si 13 octombrie cu circa 6%.
Situatia in zona euro ramane extrem de delicata, America de Sud incepe sa sufere, tensiunile dintre Europa si Rusia pun gaz (natural) pe foc, Rezerva Federala este aproape obligata sa opreasca tiparnita de bani prin care injecteaza miliarde de dolari lunar, iar avertismentele se inmultesc.
Unii analisti considera ca SUA nu a inteles ceva foarte important care s-a intamplat in ultimii ani: dolarul devine tot mai putin important pe plan global, in ciuda stimulentelor financiare la care Fed-ul a apelat la greu in ultimii ani, iar noul pol de putere se duce acum catre relatia Rusia – China. Asia devine tot mai importanta si se bazeaza tot mai mult pe duetul India – China, tarile care au impreuna o populatie de 2,6 miliarde de oameni. Care muncesc din greu multe ore pe zi (nu au sindicatele din Germania, Franta sau Italia), nu au salariu minim garantat si se multumesc si cu 100 de euro pe luna.
Unii ar spune ca am fost mereu in criza. Ca scormonim dupa resurse ca si cum acestea nu se vor termina niciodata. Ca producem deseuri ca si cum am putea face asta la nesfarsit. Ca mergem din bula speculativa in bula speculativa din cauza lacomiei. Vrem mereu mai mult, fara masura.
Avem inca mentalitatea omului pesterii, care tremura de frig, care facea foamea aproape mereu, care avea o durata medie de viata de 35-40 de ani. Doar ca atunci padurile acopereau 90% din suprafata planetei. Atunci nu existau surse de poluare. Nu sapam dupa petrol, carbuni, gaze, nu aveam centrale nucleare. Azi avem toate astea. Si taiem paduri intr-o veselie.
Toate astea ar trebui sa se termine intr-o zi. Pentru ca se va ajunge intr-un punct critic, inevitabil.
Degeaba avem smartphone-uri si televizoare 4K (link afiliat), tehnologia nu ne va salva decat intr-o mica masura. Oricat de evoluati dpdv tehnologic am ajunge, trebuie sa consumam mai putin, mai eficient, sa poluam mai putin, sa protejam natura. Pentru ca fara natura, nu suntem nimic.
